Timpule, tu print din basme,
Mai stai un pic, de ce alergi?
Prin spatii albe si albastre,
Prin vene-nguste de tristeti.
As vrea sa-ti pun pe cap coroana
Din frunze galbene de ceara,
Dar tu nu contenesti din goana
Trecind prin toamna solitara
Ca puiul speriat de caprioara.
Strengarule, de esti iubire
De ce tot viscolesti prin mine?
Puteai sa-mi lasi un strop de nemurire,
Dar tu nu vrei sa stii de nimeni.
-Iubitii cred ca m-am oprit,
Cind se cuprind furati de fericire,
Cei suferinzi ma tot alunga,
Pentru a scapa de cruda urgie.
Copiii ma roaga sa trec mai rapid,
Batrinii sa mai zabovesc o clipa,
Ce pot sa fac, cind totu-i rinduit?!
Ce pot sa schimb, ce pot sa schimb?