Hai la scări, la Universitate
Sau mai bine ne uităm la cărți
“cultura a coborât în strada”.

Apoi o luăm agale pe Calea Victoriei,
trecem de Cercul Militar și de Romarta.
Până la Þăndărică poate vei cugeta
Să mă iei de mână.

Ne întoarcem. A închis la Muzica.
“Hai pe bulevard!”

E atât de tristă Regina Elisabeta
Pe ploaie.
Noi ne plimbăm pe ea,
o calcăm în picioare,
sărim prin bălțile ei
în contratimp.

Ajungem la Hotel Cișmigiu.
Am intra în el, dar e dărăpănat.
Mai bine acasă.

Dar nu înainte de Cișmigiu.
Aleea Șahiștilor e pustie.
Ne îndreptăm leneș spre Cetate.
Urcăm trepte, respirăm
În contratimp.

Ce puțin mai e până pleci,
deja mă ustură tălpile drumului
la gară.

Suntem la linia 9.Mă iei în brațe,
Mă ridici de mijloc.
Ne privim
În contratimp.

Te țin în brațe, iar pe la spatele tău
Îmi scriu ceva în palmă.

Vine trenul.
Te pierd doar pentru puțin.
Urcăm. Îți lași bagajul,
Și coborâm la loc.

Vrei să vezi ce am scris în palmă.
“ așteaptă ! vei vedea din tren!”

Te țin în brațe încă 10 minute.
Urci la loc.
Îmi lipesc mâinile de geam.
« Te iubesc !»

Și alerg pe lângă tren
În contratimp.