Ce trepte se lasă, aduse de vânt,
ce vorbe purtate de asprul cuvânt,
aud și le simt adânc în mormânt
și-mi cern așteptarea, gemând.

Ce clipe ascunse, lovite de dor
ce muze râvnind adânc la amor,
aud și le simt pe trupu-mi vibrând,
iar sufletu-mi piere ușor tremurând.

Ce muzică veche străpunge durerea,
ce sunet plecat, păzea mângâierea,
aud și le chem armonica sumbră,
să-mi rupă tăcerea din umbră.