Te-ai afișat la brațul lui,
ce costă o avere,
purta la-ncheietură, șui,
un ceas ce-ți inspira lovele.
Te-ai agățat ca o migrenă
și pășeai cu tocuri cui
pe îndrăzneala oricui
încerca să-ți umble-n jenă.
Purtai o rochie croită
de niște ochi avangardiști
Și-ncepeai să fii dorită
de alți colecționari "cubiști".
Zâmbeai în stil de primadonă
și blițuri îți ștergeau trecutul,
Erai o ființă incoloră,
vecinii îți stârneau strănutul.