seară de rozmarin și mentă...

strălucirea de nefrit a crizantenelor-
zbor nestingherit al fulgilor de zăpadă prin
neliniștite legende,
pare
un buchet de licurici azvârlit la marginea drumului.

pulbere de salvie
pe frunze crestate de vie...
usturimile vorbelor rele
sunt înecate într-un tulburel,
la masa prieteniei

oasele boabelor de struguri
albite vor fi de lacrimile brumate ale căinței.

derviși rotitori, par frunzele luate de vânt- dânsul lor
amintește de
convulsiile vârstei de argint

în depărtare,
cineva cântă la vioară o baladă;
miros de pâine coaptă...
pe masa din bucătărie sunt aruncate câteva boabe de coriandru...
ceasul a rămas în urmă cu jumătate de vis...
în vârful picioarelor,
psyche-
candelă nopții,
a aprins.