agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-10 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian
Ne salutam așa: mai întâi așezam mâna
pe obrazul ei, apoi o mutam ușor pe obrazul meu, aducând între degete un fir de răcoare. Prin asta, temperaturile noastre deveneau egale, apoi, din nou le făceam să difere alergând unul prin celălalt... Treceam prin lungi coridoare de umbră, prin grele urcușuri și bucurii tulburi și galbene, apoi ne-ntorceam în căderi libere, amețitoare, despovărați de timp și de trupuri, tăcuți și albi... Dar venea întotdeauna al treilea, nevăzut, cu acte-n regulă, posomorât și plin de drepturi, și jocul frumos se sfârșea într-o drojdie grea, ce inunda inimile împiedicându-le să scapere... Eu mă-nfășuram în tristețe, ea căuta lacrimi de ocazie, și stăpânul o lustruia cu praf de curățat ca pe o faianță higienică, până o făcea nouă-nouță, strălucitoare, apoi pleca, mulțumit și fix ca un portret, ducând-o de lanț spre magazia legală... Dar toți eram oameni, totuși, și rămânând singur, îmi șiroiau pe tâmplă furibunde argumente copleșitoare, pe care le strigam în urma lui, peremptoriu, dintr-o elementară datorie de conștiință și de logică: "O, nu te supăra, nu te chinui, nu e nimeni de vină, nu vezi? - decurgem toți din niște mari iluzii necesare, absurde, străvechi și primordiale, și așa mai departe; sîntem cu toții victimele gravitației și ale gravității - tangajul planetei ne răstoarnă adesea pe brânci... - omule, nu te supăra, toate sînt trecătoare, toate sînt fermecătoare, toate sînt spermatozoare, și așa și pe dincolo, c-o fi, c-o păți..." Și rămânând singur, îmi organizam un mare miting, împărțind manifeste mulțimii și scriind pe pereți uriașe lozinci violente ale unei noi Internaționale a iubirii: "Proprietari de neveste din toată lumea, nu vă bateți femeile!", și: "Îți bați nevasta - îți bați norocul!", și mă gândeam stăruitor la un proiect radical pentru secularizarea averilor sentimentale... Și rămânând singur, înfășurat în tristețe, mă uitam sinucigaș pe fereastră - cădeau ploi albe, limpezi, peste zăpezi, stupide ploi, fără rost, peste zăpezi... Și inima ei bătea, desigur, mai departe, la fel, și ochii ei ardeau la fel, cu negre văpăi, sub ferigile genelor - independent de voința mea, departe de mine, inima ei continua să bată, ea continua să trăiască, departe de mine, în lipsa privirii mele, așa cum nu poate trăi nici o frunză neprivită de soare... Și aceasta era cu adevărat singurul lucru de neînțeles, monstruos - o, acesta era într-adevăr singurul lucru de neiertat, care cerea pedeapsă, răzbunare: "Va trebui să-i trag o bătaie soră cu moartea" - mă gândeam liniștit("bătaia e ruptă din rai, ori poate raiul e rupt din bătaie"...) și mă gândeam liniștit, scriind distrat cu degetul pe geamul aburit "te iubesc", "te iubesc", mutând apoi degetul, ușor, pe obraz, și aducând un fir de răcoare, în timp ce palmele îmi ardeau de senzația genunchilor furați... O, firește, era un lucru îngrozitor, de neînțeles, de neiertat!...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate