În fiecare zi când te-ntâlnesc
îmi așezi în palme o pasăre,
fără să o atingi.

Mă lași să văd
cum în zborul ei
ea nu se-ntreabă
de ce și unde zboară.

În fiecare zi vii și mi te așezi pe umăr,
ca o pasăre
și-mi taci
precum un râu,
care murmură printre pești și pietre.

În fiecare zi când te-ntâlnesc
îmi amintesc cum timpul s-a-nghițit pe sine
pentru o clipă
și cum noi ne-am furișat
în tăcerea râului.

În fiecare zi când te-ntâlnesc
culeg pe rând penele înșirate pe potecă
- semnul pe care mi-l lași,
mereu,
în tăcere -
să știu că timpul și pe tine te-a înghițit,
pentru ca a doua zi, la fereastra mea,
să văd în zbor,
un stol de păsări.