umple-mi trupul cu răsuflarea ta
așa cum numai vântul umple ceru-n primăvară
și-i face loc bătrânului, dogoritorului, amant
ce molcom mă îmbracă-n sărutări
chiar de bobocii s-au topit
și s-au cernut lumină
atinge-mă să se-nfioare carnea
val după val gonindu-mă departe
un deget se-nfiripa între file
coperțile-au secat demult
și iată că nu-ți mai sunt carte
mă iartă,
am stricat povestea
și albul cerne brazii de soroc
mai lasă-te colind
să mă pătrund
și răsuflarea să ți-o port
tăcând
...