O vulpiță-nfometată,
Din pădurea-ndepărtată,
A pornit, în grabă mare,
Să-și procure de mâncare.

A ajuns șireata-n sat.
Dă târcoale-n lung și-n lat,
Doar găsește vreo găină,
S-o gătească pentru cină.

Mieunel, sus, în copac,
Zice: „Las’ că-i vin de hac!”
Și, cum e pisoi isteț,
O îndrumă spre-un coteț:

- Uite, -acolo vei găsi
Găinușe durdulii,
Rațe, gâște, curci, cocoși
Și pui fragezi și gustoși!

*

Să vedeți ce a urmat:
Spre coteț s-a îndreptat,
Dar e vai de coada ei,
Că e… cușca lui Grivei.