agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-14 | |
Pe prispa veche, șubrezită,
Cu ochii triști, de-atâta plâns Cu fața arsă, umezită, De lacrimi grele ce au curs Îngândurată, stă o mamă Gândește aspru de trecut Purta pe cap, albă năframă... Dar asta a fost... de demult... A fost odată fericită, Avea o fată, o mândrețe Acuma fata e pierită... Și-n sufletul ei e tristețe. Gândește sec: "ce mai blestem!" Să ai tu zile de trăit Iar pruncul tău, băgat în lemn Să zacă-n veci, adânc pitit. De ce atâta nedreptate? Durerea mușcă din ficați... Așa le-ndură ea pe toate Cu ochii triști și-ntunecați Și-ar smulge sufletul din piept, L-ar da la câini ca să-l mănânce, Ar face cu cântarul drept, O noua lege, o răscruce... Să pierem toți, cum am venit În ordine, după vechime Iar sufletul neprihănit Să aibă timp de profunzime Și când va fi să te desparți Să-ți iei frumos "la revedere" Să știi că asta va fi marți, Să pleci încet, fără durere Nu lași în urmă suferință... O temniță fără pereți, Sau îndoială în credință Și lucruri de care regreți Fă Doamne, te rog, o minune! Și nu mai lua copii de mame Să nu vedem în astă lume Decât femei cu-albe năframe!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate