Candela lunei-vestală
picura lumină galbena și înșelătoare
pe valurile mărunțite ajunse obosite la mal
și malul eram chiar eu.
Te revăd cu fața răsucită spre altul,
făptură fermecată de iluzii
și zâmbesc fericirii tale risipite
printre gândurile mele colorate în gri
de vectorii momentelor,
mulțumit că valurile mi-au rămas credincioase,
chiar dacă sapă în mine