Am cunoscut moartea soră cu absurdul...
Ceea ce-mi notez stă neschimbat.

De când trăiesc literele mele-n gât?
De când și-au făcut rădăcini în plămâni
având coroană verde sau uscată-n creier...

Cât îmi mai lasă cerneală
din tuse pieptul cangrenat?

Mi-am visat fratele mort.
Obligat de cineva să se-azvârle
cu capul în mâl chiar lângă mal...
Iar tata se uita la mine prin sânge
revoltat întunecos
ca un animal bătut ce-și vede
chipul la cel alăturat doborât deja-n țărână.