agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-20 | |
Caravanserai pustiu
la marginea deșertului, pe malul unui ocean: tu bați la ușile sacrului, eu deschid și-ți spun: “Știu, ai venit c-o năframă albastră; nu vrei nici pace, nu vrei nici război, nu ma vrei pe mine și nici pe noi… Știu, îți vrei doar sufletu-napoi! Servește un ceai din petale de flori. Le-am cules de pe vale în zori. De pe valea în care tu trupul îți scăldai în petale și-n nori. E-un fel de ritual de când tu te-ai dus să beau ceai cu-al tău gust la apus!” * Alege-ți discul preferat, acela cu fulgi de praf pe care înca nu l-am ascultat de cand ai plecat. Îti ating rujul polenizat pe buze ca mierea: Îmi cer scuze că trebuie să-ți rup cuvintele, să-ți smulg din piept tăcerea. Vreau doar să mi te-ncui în palme ca un copil fericit cu ochii tăi mari de granit și genele calme. Ascultăm “Vreme rea” îmbrățișați ca doi prunci bolnavi de somn, înecați în cafea, ferecați în coji de nuci ca-ntr-un univers mai dens decat vocea ta. * Îmi spui că-l iubești și-amandoi vreți să vă faceți nevăzuți ca șoapta unei culori cerești. Îmi spui că vrei să mă uiți, că aici, la mine, timpul e rege și-a lui regină, tu, vrei ca el să te lege cu inelul unei dimensiuni secrete. Îmi spui c-am făcut vraji la drum de noapte, farmece și șoapte, că sufletul tău e mireasă-n albastru a unui gand ancestral, a unui astru a unui ocean fără mal. * Ești mireasa fără inel pe care el și-o dorește! Ești crăiasa fără stele sub genele mele, regina soarelui-rasare înecată-n mare, într-un palat de cleștar în care doar clipești cu ochii tăi pești pe uscat. Esti zeița culorilor și-a aripilor, femeia pasăre desenată-n zbor pe cer, pe un giuvaer. Esti mireasa fără inel, cu-al tău sarafan, cu umblet regește, cu-not ca de pește într-un ocean pe care el il privește!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate