Florile se nasc din picături de rouă
petale roșii petale mov
portocaliul unei septembrie târziu
îmbrățișează lumina
din care ies îngeri de vată
fără chip
o inimă roșie zvâcnește în piept
acolo unde dragostea și grija
se unesc în pod peste apa sinelui uitat
pașii trosnesc apăsat
peste lumea ca o coajă de nucă
cu miezul dulce al primului gângurit de copil
în vene curge maternitatea
ca o floare sădită pe lutul abandonării
fluturi albi fluturi negri
îmbrățișează tăcerea
ultimului apus în doi
ploaia cu suflet de ceară
se ascunde-n ochiul căprui
albind lumea
cu inocența primilor pași
în viață.