Eram gata s-o întreb câteva lucruri,
cui aparținea puloverul ce-l purta?
dacă era lăutar, sigur cânta la acordeon.
Eram sigur că era un tip blonduț
pentru că puloverul era maron
și ea găsea întotdeauna tipi cu gust.
Înghițea în sec și-și adusese cu ea oftatul
acela elegant în care se înghesuiau
toate umbrelele lui Monet cu soare cu tot.
Nu contenea să mă facă prost,
chiar găsea amuzantă prostia mea,
inutilă la fel ca pipa lui Magritte.
Eu știam totul, cum o gară
își cunoaște chiriașii mirositori.
Da, era blonduț, cânta la acordeon,
al lui era puloverul cel maron,
așa că n-am mai întrebat.
Dar pe tine te-ntreb acum, că trebuie
"spune-mi domnișoară șoricel,
n-ai vrea să te măriți cu mine? "