ziua năvălea pe sub oameni
ca un decolteu de marchiză
peste incertitudini

e adevărat
cele mai multe răspunsuri
nu le-am aflat în momentele erotice
le-am simțit când stăteam pe marginea patului
cu capul între genunchi
așa cum îl găseam în copilărie pe bunicul
rugându-se cu fața în mâini
-tot așa l-au găsit mort-

l-aș fi întrebat dacă a aflat
câți dumnezei ne vor judeca
pentru fiecare pădure ucisă
cu nebunia noastră

dealtfel, singura certitudine
că suntem o formă de artă pură