îți citesc frumoasa moarte
când zidurile
își reglează tonul
ca pe o tensiune oscilantă
cu câte-o icoană
câte-o mână tremurândă
privindu-ți rochia de mireasă
luciul pantofilor
dornici de trepte
de o caldă descălțare
în palmele mele
se desfac
atâția maci să-ți spună
un singur cuvânt
doar unul singur
și să se închidă la loc
într-o roșie tăcere
îți citesc frumoasa moarte
și pășesc
printre sâmburi în căutarea ta...