Era un rai ca-n reveria
Yadwighăi: o sofa de pluș
în plină junglă,-n feeria
nocturnă,-n care făceau sluj,
'nainte de-a-și ieși din vechea
lor piele, -n arborii-araci
pitonii, când ciuleau urechea
la sunetele unui vraci
care-i vrăjea cu-a lui "musette"-ă,
de parcă lapte le-ar fi scurs
în gușă, ca dintr-o susetă, -
ba chiar și leii, ca la urs,
în preajmă i-ar fi stat, ca-n pânza
Yadwighăi...


Yadwigha dans un beau rêve
S'étant endormie doucement
Entendait les sons d'une musette
Dont jouait un charmeur bien pensant
Pendant que la lune reflète
Sur les fleuves, les arbres verdoyants,
Les fauves serpents prêtent l'oreille
Aux airs gais de l'instrument.


Numai că Rousseau,
când scrie ce visează dânsa,
o pune să viseze o
cam altă pânză,-unde luna
"reflète sur les fleuves": Nil
sau Niger, apa este una,
(plural, doar tonul: mai vernil,
mai negru); una, și Yadwigha
ce, leneșă pe canapea,
la fel întinde-se la Riga
sau pe sub arbori de cafea,
ca o sirenă,-n pânditoarea
pădure,-visu-i ("son beau rêve")
fi'nd pinaxul "Îmblânzitoarea
de șerpi"!
Ceea ce eu relev
în dezacord cu Grupul μ*
(și numai to the happy few).


* Cf. Rhétorique de la Poésie. Lecture linéaire/lecture tabulaire, Éd. Complexe, Bruxelles, 1977, pp. 195-200.