Mă duc s-aduc și-atunci se duc
Prin cuiburi ouăle de cuc,
Iar soarele se-nfige iar
Cu sulițe prin vreun altar.


Suratele se duc și vin
Cu inimă de om creștin
Nelogoditele sunt vai,
Bujorii nopților de mai!


Cum strop de pic acum, vă zic,
În intangibilul nimic
Le veți găsi aleator
Pictându-și câte-un vârf de dor.


Salcâmi spinați și tăfălugi
Călcând pe ouăle de cuci,
Soldați de plumb ce-ți dau fiori
Și vânători aleatori.


Iar printre harfe reci, de fier
Plumbii veniți parcă din cer
Și ce Isus, ce creatură,
Ce lebădă fără armură!