Ce ochi verzi străpung în noapte
Și-și revarsă uitătura, într-un fel de parcă râd,
Și adulmecă prin scorburi,
Și prin râpe se dezmață, când înșfacă câte-un vis?
Noapte, noapte, să iei seama!
Sunt semeț și sunt sălbatic
Ca cireșul în aprilie, când cu flori s-a îndoliat.
Dar mă chinuie cu jalea-i
Un scripcar feștit în negru, cu un cântec legănat,
Ce arcușul de la vioară- cu o ghiară l-a schimbat.
Ah, urâtă-mi este nopaptea
Și surâsu-i de smarald!