agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-27 | |
Iar un drum, iar o amintire
trec peste ele nu mă uit înapoi simt orașul cu oamenii lui indiferenți ca pe un vânt la marginea cerului, și umbra turnului cu ceas căzută ca o taină imperfectă în cercul strâmb al singurătății. Totul se schimbă voi pleca în parcuri cu alei drepte cu oameni mulți dezinteresați care vor lăsa în întuneric copacii și teama va sta cu mine pe bancă, ca o toamnă târzie așteptând lumina sclipind în ochii femeii singure. Am fost în noapte mirat de umbra mea frumoasă pe peretele galben al camerei lânga alte umbre statice de obiecte, alunecând spre fereastră unde o cheamă luna nemișcată intrată lângă gutuie, la geam. Îmi este frig în golul fără tine pustiul coboară în mine pe ascuns ca într-o peșteră la miezul nopții, în care picură la intervale egale stropi sunt bătăile inimii mele. Mă înspăimântă molia hârtiei care-mi roade viața aruncată pe foi volante și rămâne pulberea măruntă a scrisului care se pierde-n uitare. Toate inimile-mi sunt iubite până și inima roșie a lemnului căreia totuși îi dau o valoare fiindcă nu e bună de cruce. Pe inima mea o brumă de toamnă e gata să facă loc la ninsori, sunt atât de lovit încât nu mă mișcă iubirea ta pe sufletul meu întomnat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate