agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3186 .



vești de pe front
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ozimand ]

2009-10-27  |     | 



prin radio curge muzica, curge lumea și curg
emisiunile matinale despre teatru
e jazzul lipicios care rămâne pe lucrurile
lăsate la-ntâmplare și e
vocea unui crainic
prelinsă în cadă
prin gaura de vid
spre țevi și spre
subsolul orașului și spre
centrul pământului
unde se locuiește înfășat
în magmă.

prin radio trec, prea repede poate
și prea ușor ca printr-un gât de pasăre, trec
războaiele și veștile despre Dresda.
trec nume de oameni uciși,
nume părăsite precum casele,
de-acum goale în fond,
un marc, doi oskar, zece lucas și alții
și mulți alții și mai ales,
numele ăla care ți s-a oprit
în minte dincolo de orice
onomastică.

numele ăla subit.

e oare nevoie de atât
pentru a-ți ridica privirea
din încâlcitele goblenuri
într-o dimineață așa frumoasă
că soarele se taie în două pentru oameni
și se dăruie în pumni?

e nevoie oare doar de-un nume
pomenit, așa, poate într-o doară,
pentru a-ți lăsa palma să cadă
alunecoasă-n acul viu
și sângele să fie una cu timpul
să-și bată secunda intensă
pe un acoperiș de moară,
cusut în verde de iarbă
cosită, pe un cer argintiu?

ce simți acum?
trupul nu mai e al tău,
e un obiect ca toate celelalte,
al timpului.
cândva o să plângă, cândva,
nu acum ci cândva, peste o oră poate
sau niciodată. știe el să măsoare când.
cu mâini tremurătoare, tăcute, triste
apasă un buton, radioul se închide.
și ce păcat,
era
chiar în momentul
când începuse
spectacolul de jazz...

el a murit, el nu va mai veni.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!