Dedicată mie și colegilor mei de promoție

Uitându-mă în calendar,
Constat: sunt un se-xa-ge-nar,
Dar brusc, un junghi acut în plex
Mă întrerupse: sunt un sex...


Dedicată colegelor mele de promoție

Turuie-n română despre sănătate
Hipertensiune, cord, regim, proteză,
Dar când vine vorba despre-a lor etate
Fourty, fifty, sexy - totu-i în engleză.



Încerc o clasificare, pentru a ne lămuri care este, în lume, locul sexagenarilor. Persoanele cu sexul masculin (evit sintagma sexul tare, pentru a-i putea cuprinde pe toți) sunt de mai multe feluri:
- sex-ologi - cei care studiază sexul; sunt teoreticieni și nu practicieni pentru că, după cum spune și numele, le lipsește un membru inferior;
- sex-amatori; sunt aceia care fac sex în mod inconștient, ca animalele; aș putea spune că îl fac automat, dar nu spun, pentru că unii îl fac manual; mi-e rușine că am făcut odată parte din tagma asta... și nu mai fac;
- sex-profesioniști; sunt cei care fac sex la serviciu; nu mă refer la șefu' și secretara, ci la cei dotați cu talent în materie de sex (gigolo și actori porno), care scot bani din fiecare picătură de talent; în general, nu sunt însurați, pentru că, odată ajunși acasă, au pretenția să se odihnească, nu să muncească în continuare;
- copiii și bătrânii, pentru care sexul este ca WC-ul, adică locul pe unde faci pipi; despre alte utilizări, unii au speranțe nedeslușite, ceilalți amintiri estompate;
- sex-agenari - sunt cei care conștientizează cel mai bine lozinca "Faci, nu faci, vremea sexului trece", așa că îl practică planificat -lunar, decadal sau săptămânal- nu ca în comunism (după nevoi) ci ca în capitalism (după puteri); din cauza asta suspină zilnic "Ce bine era pe vremea lui Ceaușescu".

Cât despre persoanele cu sexul frumos, ele sunt mult mai simplu de clasificat. Toate, fără limită de vârstă, sunt în mod natural sex-oloage, adică studiază cu frenezie sexul o-pus. Toate fac studii comparative, doar că unele (cele fidele) fac comparații în timp ("Unde-o fi sexul de-altădată?"), iar altele în spațiu (țineți minte bancul "Ãsta nu-i din satul nostru"?).

Colegelor mele, sexagenarele, le urez să-și continue studiile încă 50 ani de acum încolo. Urarea exactă este: să aibă ce studia!
Colegilor mei le urez să aibă (măcar) moralul tare și îi sfătuiesc ca, în momentele delicate, să apeleze la metode forte: ce nu omoară, întărește !


P.S. O parte din considerațiile de mai sus au apărut drept comentariu la un text al Atropei, lucru pentru care îi mulțumesc pe această cale. Alta n-am!