Ascultați voi un moșneag
Cu inima amară.
Un păhărel de vin dulceag
Să-mi dați și o țigară.

Și dați-mi voie ca să șed
La masa dumneavoastră,
Oleacă sufletul să-mi dreg
Cu stropul de fetească.

Ca voi, feciori, am fost și eu
Și tânăr și-n putere.
Mi-aduc aminte de tranșeu,
De tunuri, mortiere...

Moartea lupta și ea cu noi
Prea-și arăta arama!
Venea dușmanul în puhoi,
Dar nu știam ce-i teama.

Scrâșnind din dinți,ne îndârjeam,
Că n-aveam altă cale.
Onoarea țării apăram
Cu piepturile goale.

Trecut-am PRUTUL să răzbim
ÃŽn oastea aia mare,
Și tot luptăm și tot murim
Simțim în noi chemare.

Da acolo însă n-am gătat,
Căci ordinul de sus
Întoarce frontul de-ndărăt
Pornirăm spre apus.

Și toate câte se urzeau
Prin vechile palate,
Vigoarea țării le plăteau
Cu sânge și cu moarte.

Pornirăm deci, de-a săptămîni,
Cu mica cetișoară,
Și iar murirăm,dar străini
De-a noastră țărișoară.

De-atuncea, lăcrimând mereu,
Pășesc cu-a mele cârje...
Și mă mai rog la dumnezeu
Că poate el m-aude.

Acuma, plec copiii mei,
Mă duc la mine acasă
M-așteaptă-un câine de-i Grivei,
Cu ochii plânși sub leasă.

Iar dac-am deranjat ceva
Să-mi fie cu iertare!
N-am vrut să fac la nimenea,
Vre-o mică supărare.