agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-30 | |
ca un bisturiu frigul îmi crestează pomeții
tremur necontrolat cireșul din fața balconului se apleacă sub rafale scurte e ora lui de închinăciune tremurul se întețește ca un foc pe care arunci în neștire crengi de molid tălpile s-au lipit de podeaua altfel cum rece îmi închipui că sînt un tranzistor fixat de un radio imaginar printr-un ombilic de sacîz -------------------------- dacă soarele iese atunci nu va mai avea de ales gentlemen it.s time to place your bets care sînt șansele noastre să nu avem de ales totul începe cu degetele mai întîi le treci peste ochi te întorci în timp dai la o parte păienjenișul din podul bunicii lași apa să curgă pînă nu le mai simți se fac vinete apoi roz te întorci iar în timp ești copil privești cerul printr-un caleidoscop palma tatălui cioburi ------------------------------ canapeaua mormanul de haine pe scaun mormanul de haine din care stoluri de oameni au eclozat anticipînd momentul acesta momentul acesta în care stai în mijlocul camerei ca un superb monument inutil al disprețului și faci eforturi să-ți amintești telefonul umbrela legitimația de serviciu pixul pe care urcă și coboară grăsanul de eric cartman un vis cu bancomate defecte jumătate de repriză de meci maică-mea intră în dormitor îmi spune că trebuie să-mi plătesc existența și întreținerea îmi ia cheile de la apartament aș fi vrut să-mi lase brelocul cu broasca țestoasă voința mea e un pod suspendat în ontario și fac eforturi maică-mea intră în dormitor îmi spune că trebuie să-mi plătesc existența îmi ia cheile de la apartament jumătate de repriză de meci un vis cu bancomate defecte pixul pe care urcă și coboară grăsanul de eric cartman telefonul umbrela legitimația de serviciu i hope my turtle can fly ----------------------------------------------- dacă soarele iese nu va avea de ales voi fi martorul unei execuții sumare paltonul maro cu gulerul ridicat par elefantul dumbo care înveselește orașul fără mine paltonul maro ar fi doar un alt cuib din care stoluri de oameni au eclozat copiii se îndreaptă spre grădiniță văd aburul respirației ei sînt o turmă de miei încolonați pentru crotaliere lovesc o castană cu vîrful bocancului o privesc cum se îndepărtează rostogolindu-se exact cu luciditate au dispărut castanele ----------------------------------------------- instructorul auto îmi face semn că pot traversa dacă traversez nu voi avea de ales închid ochii (cu întîrziere reușesc să îți trimit cîteva poze cu Minunea noastră mică! Hugo s-a născut pe 24 la ora 13 și a adus așa fericire în noi! a avut 2880g și 49 cm la naștere. emiliana.) deschid ochii și totul e naștere subacvatică ------------------------------------------------------ respir și asta e tot ce contează mă gîndesc la femei ca la un comunicat de presă al ministerului sănătății respir și nu mai contează aș putea să cad asupra orașului ca întunericul din această amiază să-i transform pe toți în iepuri să-i pun să joace boston whist și tot mi-ar lipsi ceva senzația de farfurie ciobită în care te tai lași sîngele să curgă liber ca o turmă de bizoni ultimii bizoni în libertate ------------------------------------------------------------- ca un server de internet care pică din oră în oră tusea revine n-ai vrut niciodată cu adevărat să te lași de fumat la o adică fumul acesta e o portiță de scăpare cînd n-ai de ales te poți cățăra pe el te ascunzi în cer pînă ce oamenilor le-a trecut întunericul între timp îți poți imagina că se ciocnesc gîndurile ca niște plăci tectonice din ciocnirea lor se produce o schismă un continent pe care vei fi veriga lipsă a evoluției ------------------------------------------------------------------- luminile se aprind la hera pizza restorante te gîndești la fratele tău și la o iarnă prin londra cu femei bete pe străzi fogarty guinness metropolitan railway dar fratele tău e atît de departe încît te întrebi dacă nu cumva l-a inventat imaginația ta ca să poți umple astfel spațiul numit existență ---------------------------------------------------------------------- totul începe cu degetele desfaci nasturii de la palton îl arunci în șifonier ca și cum ai arunca o mînă necîștigătoare la boston whist gentlemen it.s time to place your bets care sînt șansele noastre să nu avem de ales |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate