Dintre florile frumoase
Ce umplu grădinile,
Una ne pătrunde-n case
Și ne umple inimile.

Dintre muzele fecunde
Relaxate, maiestuoase,
Una ne pătrunde-n case
Și-mi dispar multe angoase.

Și când sunt ghinionist
Ea-mi creează niște clipe,
Știe că-s epigramist
Și mă cheamă don Felipe.

Alții care mai au toane
Fac aluzii că-s bătrân,
Și că nu e oportun
Să mă uit după codane.

Îi tratez cu un sictir
Nu-nțeleg de ce-o admir,
Ei n-au înțeles vreun pic
Sentimentul de bunic.

Epilog
Epilogul mi-e ardent
Þine textul la prezent,
Nu e pentru prima oară
Ești frumoasă, domnișoară!