există
o stare
a țărmului

de aici
dintre pietre și stânci
începe plaja
acum e acoperită cu apă

aștept o fotografie
pentru realitatea asta

le cade plopilor culoarea
marea vuiește îndelung
pe fiecare frunză zarea
se ține-n zbor ce nu-l ajung

dacă descâlcești nodul ăsta
un fir duce la mine

cu iluzia te tratezi
de luciditate

cu luciditatea
scapi de iluzie

începutul începuturilor
pe scara dublă

îți place să enervezi lumea
lăsându-te-n așteptare

din punctele singulare
pana îngerului pe zar


ai reușit
perfecta amânare
tăcerile tale
acuma sunt vii
să-mi scrii o scrisoare...






Constanța, 1 noiembrie, 2009