agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6671 .



Cascada
poezie [ ]
din ant. Poezia germană modernă (1967)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Yvan_Goll ]

2009-11-02  |     |  Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil



Apă și om,
voi sunteți eterna mișcare!
Voi sunteți goana neostoită: voi sunteți spiritul!
O stâncă nu rămâne neclintită, un zeu nu rămâne deasupra:
strălucirea voastră despică blocurile de granit,
sub vocile voastre plesnesc tăcerile morții.

O cascadă, tu, dans de perle,
din trunchiul tău de apă, unicul, prăvălit,
înflorești pe pământ milioane de ramuri fluide!
Te dăruiești otrăvitei urzici din șanțurile drumurilor,
înalți fântâna verde, țâșnitoare, a palmierului,
în roua ta se răcorește floarea de nu-mă-uita,
iar unsurosul măslin te soarbe cu pompe de-aramă.
Tu ești nemărginita iubire a pământului!

Așa vreau și eu, nemuritoarea-ți iubire,
să curg în șiroaie și să mă revărs peste omenire:
de jos, din singurătate, de jos
înspumat, să mă retopesc în iubire
(de pe înălțimea piscului măsor adâncimile văii),
spre oameni din nou să mă vărs îndărăt,
spre întunecatele văgăuni ale învinșilor și înrobiților,
spre mohorâtele pustiuri ale strădaniei și lipsei de rod,
spre nesfârșita câmpie a săracilor și a nătângilor,
spre porturile afumate ale celor goniți și constrânși -
în jos, în jos trebuie să mă supun goanei eterne,
cine se dăruiește devine mai totdeauna bogat.
Cu gură clocotindă și cu ochi care râd
vreau să risipesc iubirea mare a nopții acesteia,
să mă dăruiesc, dăruiesc, pentru că știu:
nesecați sunt ghețarii pământului,
nesecate-s izvoarele inimii!


(traducere de Petre Stoica)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!