Preludiu

Ești puțin cam grăsunică
Și ești și fără corset,
Ești așa de frumușică
Intri-n strofă de poet.

Te cunosc de-atâția ani
Viorico din Clejani,
De când erai o mică jună
Ești numai zâmbet, voie bună.

Tu n-ai fost niciodată tristă
Și nici cu nasul în batistă,
Prin voie bună, veselie,
Scoți muribunzi din agonie.

Texte și pretexte.

Vocea ta este de aur
Un adevărat tezaur,
Cânți „pușca și cureaua lată”
Te place lumea, lumea toată.

Te plac aricii, licuricii
Și stelele de pe cer,
Ãsta nu e vreun mister
Așa cred și așa sper.

Te plac și gâzele grădinii
Și roua rece-a dimineții,
Te plac și proștii și isteții
Nu își arată nimeni spinii.


Te-a scris în cărți celebrul Tache
Dar eu acuma, mintenaș
Te scriu în cântul tău gingaș
Și nu în: „ Șmecheri de oraș”.

Te plac și țâncii din țărână
Cei ce nu au vreo ispravă,
Că ați cântat toți împreună
Când ei de fapt erau pe țeavă.

Te plac parlamentarii toți
Din care și mulți mafioți,
Ce au transferat în fine
Dolari mulți în țări străine.

Te plac și interlopii toți
Adică acei hoți de hoți,
Ce se-ntrec în celulare
Și-ascultă muzica tare.

Chiar și Nelu Ploieșteanu
C-un regiment de lăutari,
Din Colentina, Ferentari
Cei ce fac artă pe dolari.

Nu-ți dau soro, nici un spin
Nu mă declar spadasin,
N-am să te înțep cu ace
Muzica ta-i numai pace.

Epilog
Viorica din Clejani vedetă
pe Agonia.net

Tu cânți o inimă albastră
Una de „groapa lui Ouatu”,
Apoi ne potolești oftatu’
Cu toate” florile din glastră”.

Lui Orășanu la ureche:
„Dragostea-e poveste veche”,
Și de îi faci și-o piruetă
În Agonia ești vedetă.

Þi-am făcut un pic prelegeri
Ce-ți vor folosi-n alegeri,
Cu ajutorul lor măcar
O să devii parlamentar.