este umbră noapte fiind. un azi va fi și ziua de mîine, tăcerea sărată din spatele cuvintelor. fiecare secundă cu ochii larg deschiși.

ascunzi în palme pereții, podeaua, vidul, lumina de sub pleoape, moartea. nimic nu ajunge mai adînc de orizont.

rămîi, mai rămîi șoptești scorpionului roșu înainte să trîntești ușa. și fugi.

în stern se ascund săgețile otrăvite, blîndețea de a ucide fără zgomot. evidența unui zîmbet cerșit. trădarea strecurată orfană printre îngrijorări.