Mă voi trezi în zori, de dimineață
Și soarele mă va izbi în față.
Cerdacul meu de multă vreme-așteaptă
Să-i urci, iubito, treaptă după treaptă.

Ferestre voi deschide spre grădină
Să intre vânt în casă, și lumină.
De multă vreme, sub obloane trase,
N-au mai sunat aici cântări voioase.

Cu soarele odată, și cu vântul
Să se audă-n zori de ziuă cântul.
Ca eu, cu orice pas al tău pe scară,
Să mor și să-nviez pe urmă iară.

3 octombrie 1901

(Traducere de Victor Tulbure)