Dacă ne uităm în suflet…
Prin noi trece
Zbuciumul unei viori,
Ploaia fără culoare
Ce alunecă șiroaie,
Neliniștea iubirii
Sugrumată de fericire.
Dacă ne uităm înapoi…
Fiecare zi a început cu o poveste,
Fiecare noapte aduce cuvinte puține.
Dacă ne uităm în depărtare…
Ne vedem împreună bătrâni,
Mâinile noastre poartă îmbrățișarea
Unui legământ de dragoste pură.
Dacă privim prin noi...
Ne ascultăm pașii în gând,
Timpul ce a trecut
Și visele cu care am pornit
Pe același drum.
Dacă ne uităm în jur…
Ninge cu momente argintate,
Cu esența clipelor încercate.
Serenade de dor captive în noi
Revin cu primii fulgi de zăpadă;
Vin ca o ciudată dezmierdare
De înseninare călcând grăbite
Pe treptele abrupte ale fericirii.