la Hunedoara
într-o toamnă târzie
prietena mea de campanie -
două săptămâni petrecute în parcul
cât un cearșaf al orașului -
m-a pus să-i jur în genunchi
pe asfalt
printre picioarele celor
care ieșeau de la film
că marea există și iarna

marea există și iarna
i-am spus
respiră în peretele ceții
roade încet gheața verde din maluri
se apropie de casele noastre
și
doarme în casele noastre cu noi

un entuziasm melancolic
a râs

un entuziasm în derivă
și un armistițiu fragil
i-am răspuns