agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-08 | | stii, ma gandesc ca n-ar trebui sa ma doara intr-atat despartirea de tine... am sa visez la o lume in care oamenii buni se vor preface in ingeri si se vor duce sa traiasca acolo, stii tu, unde s-a dus si unchiul tau pe care l-am inmormantat mai acum cateva zile: cei care am ramas nu facem altceva decat sa ne sfasiem intre noi! stii, visele mele se prefac de fiecare data in scrum, de parca inima mea le-ar arde pe rug: iubire, dragostea mea! de ce de fiecare data toti aceia care-mi sunt atat de dragi trebuie sa plece? uite, peste pamant s-a asezat cerul, peste iubire, uitarea peste noi, departarile "fiecare iubire care se sfarseste sapa un mormant" si-n inima mea cresc atatea cruci... viata nu-i decat un cimitir in care sa ne-ngropam iubirile ne canta popii prohodul si vesnica pomenire draga mea! iar noi, privim neputinciosi de langa gropi inspre un Dumnezeu atat de neandurator: "sa-i fie tarana usoara" murmura lumea... apoi, de mana, ca doi copii speriati, ne strangem unul in celalalt si ne juram vesnicie: cat esti de frumoasa astazi, dragostea mea! ma mai intreb si acum daca as fi putut sa te opresc. da,viata asta nu-i decat decat un cimitir iar in inima mea au crescut atatea cruci! maine ma voi trezi devreme si voi aprinde o lumanare pentru fiecare noapte in care mi te-ai daruit imi voi tamaia sufletul si voi bea aghiazma din amintirile noastre din tine imi voi face cruce sa ma rastigneasca pe ea lumea din saruturile tale cuie ca sa ma pironeasca din trupul tau voal iar din privirea ta: cer, ca sa fie ultimul lucru pe care-l voi mai vedea inainte sa plec: "IUBIRE, de ce m-ai parasit?" nu, nu ma voi inalta la cer dupa trei zile si nici nu voi da la o parte piatra care-mi acopera mormantul te voi astepta acolo pana ai sa vii ca mai apoi, doi copii speriati, sa ne strangem unul in bratele celuilalt si sa ne prefacem in ingeri: te iubesc, draga mea! si daca tot am ramas singur, de maine ma voi duce la Dumnezeu sa-l invat sa iubeasca.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate