fără vise, fără trăiri...
sunt doar o ploaie de noiembrie,
o vioară pe Riviera Franceză,
rătăcind un parfum de lavandă
printre dorurile palatelor roz.

fără spirale, fără îmbrățișări...
sunt doar o bijuterie în dinții șarpelui,
lovită de consoana surdă a lăcomiei,
plângând amintirile cu rame fumurii,
ce țin iureșul din frunzișul plopului.

am gust diform, oftatul rârâit...
m-apucă urletul de haosul presimțirii,
umbra-mi respinge pasul și mă doare!
pântecul sună a cutie ce sfâșie zorii...
testul de istorie duce pulberea lui Adam.

7-8 noiembrie 2009, 17:09