A inceput intr-o zi calda , de primavara
Cand am iesit sa dau piept cu lumea de afara ,
Nestiind sau banuind ce va urma , ca lumea e rea ,
Viata e grea si c-o voi trai parca n-ar fi a mea !

Eram mic copil , uriasul cat o ghinda ,
Si pentru prima data am dat ochii de-o oglinda ,
Ce-mi reflecta viata invers in ea ,
Si in loc sa fiu eu era altcineva ...
Trebuia sa fie copilarie linistita ,
Insa un cosmar teribil aparea pe sticla ,
Durere , lacrimi si multa violenta
In loc de ochi blanzi ce vecheaza-n permanta .
Auzeam voci calde doar in mintea mea ,
Caci in realitate tipa mama ,
Tipa pentru ca nu putea sa vada ,
Cum un diavol numit tata incepea sa bata
Un copil de-o schioapa , murdar pe mana ,
Ce visa un cer senin si o vorba buna ...

Am crescut incet , sperand c-o voi schimba ,
Si lumea din oglinda sa nu fie lumea mea !
Eu sa fiu mereu o imagine reflectata ,
Intr-o oglinda pe jumatate sparta ,
Ciobita , crapata , de suferinta ,
Ce inlauntrul ei o suporta fiinta ,
Fiinta care mereu se-ntreaba :
Oare tine mult viata asta blestemata ?
Oare cat trebuie sa indur asta ?
Oare voi putea vre-odata sa fiu altcineva ?!
Mirat de ce vedeam in acea oglinda ,
Incerc sa fug de viata prevestita ,
Incep sa cred ca-i imaginatia mea
Si ca asa ceva chiar nu poate exista .

Dupa ce-a trecut inc-o primavara ,
De cand am fugit de oglinda ultima oara ,
Am realizat ca viata este grea ,
Si mama din oglina este chiar mama mea ,
Ca eu eram cel ce suferea ,
Si viata frumoasa era imaginea ,
Imaginea aparuta candva in oglinda ,
Imagine ce brusc , acuma mi se schimba ,
Schimbare ce apare cu deschiderea
Ochilor micuti la doua noaptea ,
Caci patu-n ce dormeam diabolic ardea ,
Cuprins de o flacara ce ma-nconjura ,
Flacara pusa acolo de-o minte perversa ,
Mintea unui diavol scapat din lesa ,
Diavol ce , fortat , l-am recunoscut drept tata ,
Care cu-un cutit la gatul meu sta si asteapta ,
Sa vada daca ma salvaza cineva ,
Sau daca acolo mi se termina viata !