O furnică curioasă
Studiază-n mare grabă
Scoarța de copac ridată.
Repede pe calea-ntinsă
Piciorușele se mișcă
Fără să gândească o clipă
Ce primejdie o așteaptă.
Picioruș, apoi un altul se afundă
Lacrima de aur pică
Și deodată numai mișcă,
Se trezește prizonieră
În rășina lipicioasă.
Ploaia duce și îngroapă
Furnicuța fără viață.
Mii de ani se adunară
Și furnica prizonieră
Prinsă parcă de o clipă
În rășina ce-i fosilă
Þine fereastră deschisă
Către viața ce-i apusă.