Autoexilul temporar
Unica soluție
De-a fugi de involuție
De a trăi măcar?

Când la tine acasă
Nu îndrăznești să speri
Mulțime de șomeri
Ce vor ca să trăiască.

Își vor cerca o soartă
Pe alte căi străine
Să afle de mai bine
Dar câți or să se-ntoarcă?

Și câ de adâncă-i rana
Când pleacă iar românii
La marginile lumii
Precum cocorii toamna...

Noi luăm bagaj modest
Doar dorul de acasă
De câinele din leasa
Nu vrem nimic în rest.

Și Doamne nu-i păcat
Ca-n țara așa bogată
Nimic să nu se poată
Dura cu-adevărat?

Popor greu încercat
Să-ți afli rostul pâinii
La marginile lumii
Păcat!Mare păcat.