Plouă. Picături de tristețe mai trec
Rămășițe strivite pe margini de lume ne cheamă
Idealul de-atunci e azi singur și sec
Luceferii triști se coboară-n concret…
Ai plecat, să te chem nu mai pot
Sau nu știu a o face
E târziu de acum peste timp imperfect
Și te strig și mereu îmi repet că regret
Că nu-i drept…
Fără noimă sau gând mă apasă azi vina
Nu mai vii, să te aduc înapoi cer prea mult
Dă-mi un semn cât de mic că nu-i totul pierdut
Să iertăm, să uităm a păși în trecut…