agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-12 | |
Privind spre cerul de sub mine
Ma vad pe mine... si pe tine, Ne vad pe noi printre cuvinte Vad o lume fara valori sfinte... Ma uit spre norii de hartie Ce se astern cu harnicie... Si-n mii de rase ne impart, In vorbe cu venin iar ne despart. In balti de sange sta morala... Ce a facut din oameni scoala?... Criminali... ce au o constiinta, Aceea de a nu mai fii fiinta. Ne privim in gol pe strada Pentru ca nu e nimeni sa vada Suferinta celui de aproape Durerea din ochii de sub pleoape. Vede cineva privirea ratacita A celui cu pielea tabacita? Vedeti voi sufletele ce va roaga, Sa le bagati o vorba in desaga? Uitati de voi, uitati de mine! Amintiti-va ce-nseamna bine, Luati aminte vorba asta: Pentru voi s-a inventat napasta! Voi care nu vedeti nimic, Voi care credeti totul mic... Noi care va iertam si nu uitam Noi va cerem sa ne adunam... Vremuri tulburi au tot trecut Vremuri ce ne-au intrecut. Dar sufletele ce la spate se astern Ploi de vise ne-mplinite cern. Am fost candva un brav popor, Acum suntem o sleahta de obor... Ne-am vandut credinta, domnitorii, Iar acum pretuim toti hulitorii... Nu mai e rusine, nu mai e onoare, A mai ramas doar amintirea care doare, Mai avem doar ceea ce am fost Caci astazi nu mai avem rost. Candva muream pentru a fii stapan, Azi mor in fiecare zii ca sunt roman, Ma sting de amintirea celor ce au fost Si a celor ce vor mai fii, tot fara rost... Morala: Pe acest pamant si in acest pamant Suntem noi si tot ce-avem mai sfant. Nu va incredeti ca ne-ati biruit, Caci noi abia ce ne-am trezit! In curand vom fii iar un popor, Vom pune iarasi mana pe topor Si vom taia raul din radacina, Va vom judeca pentru-orice vina! Ce-i strabun nu piere imediat Dainuie, nu are timp de stat. Si-i judeca pe cei ce vor Nemurirea, doar a lor... Cainele din caine s-a nascut, Romanul din pamant a aparut, Din tarana care o scuipati Din muntii ce ii intinati. Mi-e mila de voi netrebnici fara suflet! O sa va privesc cum intr-un urlet, Va veti sfarsii cu tot cu semintii Cu tot ce a-ti semanat pe-aste campii... Si voi muriti, si eu mai mor, Dar eu ma voi intoarce la popor, Voi reveni de unde am cuvant Voi renaste din pamant, Voi doar muriti, iar numele va fii uitat Voi doar pieriti caci asta ati meritat Eu sunt roman, deci eu renasc dintre ai mei frati, Voi sunteti sclavi, muriti si sunteti ingropati. ...da! ne-am trezit din nou la viata, Si-am facut ochi, ne-am curtatat pe fata, De acum nu mai suntem amintiri Suntem doar... cei mai vii martiri.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate