pe-o scândură două pahare de plastic
două suflete într-o barcă

ca o pasăre prinsă în palme imaginea
rugând carnea - dă-mi drumul!

un spațiu-'ntre ele
păstrează urma caldă a mâinii

și degetele astea zburătoare ți-au vopsit chipul
ochii, buzele-pleoape deschise

ți-au desfăcut coastele
ca pe-o fereastră

afară, pe ramuri
palmele-așteaptă să cearnă

și vântul șterge albul de plastic
ca pe-un fir de zăpadă