Întinerisem încât simțeam nevoia să mă dezgrop.

Mi-am legat ombilicul, mi-am tuns părul și închis ochii.
Am băut lapte, sânge și mi-am descântat.

M-am umplut de iubire și m-am pierdut în neant,
În umbră, în uitare și în infinit.

Întinerisem încât simțeam recurgând
Nisip în clepsidre,
Acele-n în ceas
Întorcând.

Vânturi pustii, stelele nopții și apele mărilor
În ciutura fântânii se sinucideau.

Vulturi de stepă dansau peste câmpii horă
Și orchestrau stoluri în palmele mele.

Simțeam nevoia să mă dezgrop. Întinerisem.

Clopote lumea în tâmplă loveau și răsărea luna.

Fire de iarbă prin piele răsăreau dureros.
Norii mucegăiau peste ruine.
Răstignit sufeream.