agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 827 .



poezii de dragoste
poezie [ ]
colindatorii fara nume

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [calator ]

2009-11-16  |     | 



Vin sărbătorile de iarnă și totu-i mai înălțător
Când trec tramvaie fără număr și fără nici-un călător,
Se-ntorc ninsorile, iubito, dintr-un trecut îndepărtat
Cu tot mirosul de zăpadă prin care și noi ne-am uitat.
Furtuni sălbatice din ceruri vor întreba pe unde sunt
Colindătorii fără nume și fără nici-un legământ,
Vor dărâma uitarea noastră și vor urca într-un tramvai
Împodobit de nostalgie, cu vechi miros de mucegai.
Iubito, parcă niciodată nu mi-a fost teamă ca acum
De-aceste sărbători prea triste, de pașii fără nici-un drum,
Învață-mă să trec cu tine dacă va ninge-ntr-un târziu
Pe strada viselor plecate în iarna dintr-un alt pustiu.
Și strânge-mă cât poți de tare să uit de toate și de frig,
Vin sărbătorile, iubito, și-n iarna clipelor te strig.
Nu poți să fii mereu cu mine, probabil suntem la-nceput
Și-ți cer să-mi iei întreaga viață, topindu-mă cu un sărut.
Nu-ți fie milă de tăcerea ce-o ninge timpul peste noi
Când alții țipă ca nebunii și merg pe stradă câte doi.
În viitor tramvaiul nostru uitat acum prin vre-un depou
Va pune roțile-n mișcare împins de-al gândului ecou
Și ne vom pierde ca și fulgii ce s-au topit de-atâta frig
Și voi putea cât mai de-aproape și mai încet ca să te strig.
Vin sărbătorile de iarnă și nu mai știu dacă-au oftat
Furtuni sălbatice din ceruri sau fulgii ce s-au depărtat
Plutind mereu deasupra noastră să nu se-așeze pe pământ,
Lăsându-mă să aflu singur pe unde trec și cine sunt.










.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!