Intr-o zii mistretul se gandi
Ca si el caine poate fii...
Si pleca spre cel din vale sat,
Ca sa se-apuce de latrat...
Pe drum se-ntalni cu vulpea,
Si ii spuse ce gandea:
-Stii eu de mult m-am gandit
Ca oricand pot fii pandit
De vreun vanator odata
Care sa ma prinda-ndata,
Si atunci am zis degraba
Sa alerg in sat in graba
Sa invat ca sa fiu caine
Ca sa apuc ziua de maine...
Vulpea vicleana se gandi
Si pe loc ‘marturisi’ :
-Stii eu am vrut sa fiu pisica,
Dragalasa, foarte mica,
Stapanii sa ma iubeasca
Copii lui sa ma-ngrijeasca...
Dar domestic nu-i usor sa fii,
Si toate trebui sa le stii
Unde ai voie, unde nu,
Altfel te mananca pamantu’...
Un pic cu indoiala-n gand
Mistretul o lasa mergand
Pe vulpea care-i semanase
Indoiala si teama-n oase…
Si tot mergand grabit la pas
Cu ursul dadu nas in nas...
-Ce-i cu graba asta frate ?
Intreba ursul stand pe spate...
Si mistretul toate-i povesti,
Ce vru sa faca, cu cine se-ntalni,
Si cum il macina-ndoiala,
Si parca nu mai stie randuiala
A lucrurilor de mistret
Si ca vede doar dispret...
Ursul sta si se uita,
La mistretul care se plangea
Si cum dorea el ca sa fie
Un caine bleg... de companie...
Si i se adresa supus,
Porcului cu ratu sus :
Stimate porc... de companie,
Sa stii ca nu e mare grozavie,
Caine sa fii intr-o ograda
Toata lumea sa te vada
Sa latrii la luna disperat
Cu pietre sa fii alergat
Injurat si blestemat
De alti caini mereu muscat...
Ramai tu porc mistret mai bine
Pentru ca asa se cuvine,
Si ai in loc de-ograda si laturi
Pasuni intinse, izvoare si paduri...
Si ce daca un vanator te va vana,
Asta e natura ta,
Iar oamenii de te vor prinde,
Te vor ucide, te vor vinde...
Vrei sa stai printre vanatori,
Crezand ca asa nu o sa mori ?
Tine minte ca intre om si caine
E doar o diferenta : ziua de maine...
Cainele nu are zile, are stapan,
Chiar de e rau, sau de e bun,
Pe cand omul stapan nu are
Si nu-i mai pasa daca altul moare,
Omul musca mana ce-l hraneste,
Cainele o linge prieteneste...
Tu vrei sa stai in preajma lor ?
Atunci du-te repejor,
Ca se apropie ora de masa
Si nu au toti mancare-n casa.
Ai fii felul felul principal la un ospat,
Si pielea ti-ar fii pusa pe un bat,
Sau poate ca te vor impaia,
Sa rada toti de domnia ta...
Si mie imi e greu sa mai fiu urs
Sa fiu mereu pe fuga, un intrus,
Sa imi alerge puii omul vanator
Si sa ma chinuie pan-am sa mor.
Dar raman urs ca asa sunt
Si-asa am fost lasat eu pe pamant,
Nu vreau sa fiu ce altul este,
Chiar daca asta-ti pare doar poveste...
Sunt cine sunt si vreau ce vreau,
Si dupa nimeni nu ma dau...
Asa ca du-te-acum grabnic la locul tau
Si uita de visul tau...
Cainele e caine, porcu-i porc,
E-o chestiune de noroc...
Si mistretul nevazut in codru se facu,
Si nimeni de atunci nu-l mai vazu...
Nici caini, nici oameni nu-l aflara,
Poate a disparut, poate s-a dus sa moara,
Sau poate-i fericit ca este porc...
Pai cum ziceam, e o chestiune de noroc...

MORALA :
Multi porci vor caini de companie ca sa para,
Multi caini sunt porcii de odinioara,
Si multi mai sunt si oamenii ce ii imita,
Si din pacate, cu mare reusita,
Asa ca nici un porc si nici un caine,
Nu poate fii omul de maine,
Dar orice om si caine dar si porc
Oricand poate sa fie... e o chestiune de noroc...