...Ca un strugure de poamă se arată-înțelepciunea.
Bob cu bob culegi și vezi tot minune și minune...
Și-i gustos până la urmă, și-încă tot nu te mai saturi
Să cunoști tot ce există. Dar oricum, să ceri și sfaturi!

Căci, oricât tu ai cunoaște, tot există și există...
Și sfârșitul la ce știi tu, la un altu-i doar o pistă.
Și minunea de aceea-i, fiindcă e necunoscut,
Fiindcă tot ce știm acuma încă nu am întrecut.

Și vom ști noi multe-multe, și vom ști noi toate cele...
Și mai multe nu vom ști noi. Oare să te pui cu ele?
Și acuma la răscruce, te gândești mergi la culcare
Ori să știi înțelepciunea te pornești în căutare.

Să colinzi la deal, la vale, peste mări și țări să treci
Să te-ntreci cu tine când n-ai cu cine s'te-ntreci.
Să se bucure de tine, să te bucuri tu de ei,
Căci trăim în sânul lumii și în sânul dragostei.


K.O. 13.06.2006