agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-18 | | In apusul împovărat de amurgul ce aduce numai întuneric și haos rugăciunea naște Lumina unei dimineți însorite. Pe marginea timpului se aude un scâncet de copil venit din sângele străbunilor, chemat pământul să sărute. Abandonată-n neputință femeia plânge la zidul tăcerii înlănțuită-n umbră sfredelindu-și pântecele pregătește pruncul să-l nască prin lacrima durerii. În inima nopții din adâncul nepământesc prin depărtări în zbor rotindu-se-n cercuri ielele se hârjoneau, dansau într-o horă de năluci scâncetul de copil așteptând să-l înece la izvor. Dar, din Imperiul Nemuririi pe temelii de veacuri străjuind Cuvântul un ochi de “Tată” veghează ca țipătul din pieptul de copil în pumnul Lui să-l strângă. Prin trecerea de ani, pruncul încoronat “purtător de semn al iubirii” zămislit în apusul împovărat buzele lui picură Lumina din “Izvorul vieții” zâmbind urmează calea știind, că pentru totdeauna veacurile n-or să mai plângă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate