În spate – pustiu.
La vest e-ntuneric.
Pământul e doar un petic
de uscat, albit, argintiu.

Dinspre apus un nor se grăbește
împins de un vânt
ce doar moarte prevestește.
La răsărit – lumina e pală
și nu prea dorește ca să apară.
Iar Crivățul este nebun...

...Dar nu e un Crivăț. E doar
un aprilie
Născut fericit din Umbră și Apă.
Lumină aduce și veselie
Mângâind astfel părul bălai
al frumoasei copile.

Unde-i acum acea frumusețe
Ce-n suflet mi-a adus atâta tristețe?
Vei veni tu oare la nebunul umil
Care în noaptea adâncă e doar un copil?