târziu ne dăm seama
că suntem învinși
de propriul orgoliu,
ființe mici ne înconjoară
stăm pitiți în cochiliile noastre
și mai așteptăm acea schimbare
a anotimpurilor bune.

privim cu mirare luptele politice
scaunele tapițate pe care, mai toți
vor să se urce în picioare,
în urmă oameni din ce în ce mai săraci
sărăciți...
cu pungile aproape goale
ieșind din micile prăvălii de cartier
de pe vremea "împușcatului"!

ei au sărăcit primii, își zic
alte "jucării stricate" merg ținându-se de mână,
pe la spitale,
zac pe scaune în așteptarea unei minuni
care nu mai vine,
oricare dintre noi
poate fi concediat, doar la o adiere de vânt!
mii de familii îndurerate
cu copiii înghițiți de nisipul frivol,
nu mai au scăpare,
înghițiți de ură, de risipa celor care
nu văd pacea ca o rezolvare,
și noi trebuie să trăim
și ei dușmanii…
doar n-o să ne măcelărim


trăim între două lumi, analfabeți
cu diplomă în buzunare,
extremiștii mișună la știri
vedete de cinema, doar câteva secunde,
e o alinare să-i vezi, mai apoi
cu cătușe la picioare.


sârma ghimpată nu separă cerul…