Ochii tăi mă colindă
prin arborii privirii mele,
și aduc miros, suspin,
prin culoarea unui crin,
ce se coboară peste gene.

Arunc o piatră de argint
ca un sărut, cu adiere,
să te pătrundă prin cuvânt
cu un oftat, sublim, prelung,
de mângâiere.

Te caut în casa iubirii
peste căldura unui trup,
în spațiul unui simplu gând
însetat de un cuvânt,
dorul alăptat din lup.