Eu încep întotdeauna o propoziție cu "Eu".
Mi-aș pune și stea în frunte
să mă iubesc mai mult,
dar zău că mai mult de atât nu se poate.
Ar însemna să mă sinucid
din prea multă dragoste pentru mine.
Am avut și alte iubiri, nu zic nu:
un băiat, un câine, un munte,
un cântec, un vers și un val.
Nu mi-au folosit la nimic, niciodată.
Orice lucru poate fi înlocuit cu un altul:
un băiat poate fi mai de soi decât primul,
toți câinii mușcă la fel,
iar muntele e întotdeauna în neguri.
Un cântec nu simte niciodată constant,
versul mă minte parșiv ca mereu,
iar valul nu face decât să lovească.
Eu stau și-i privesc dintr-o parte pe toți
numai bârna din ochiul meu n-o văd
pentru că sunt atât de preocupată de mine
încât nu văd mai mult de cornee
și de aceea încep propoziția cu "eu".